Fericirea ta ma distruge.

Timpul se scurge asa de greu, de fapt trece pe langa mine,si cu cat ma gandesc mai mult la "tine" simt ca ma sufoc cu aerul din jurul meu.N-am gasit elixirul fericirii.Fericirea ta ma distruge.Nu ma cauta.Nu-mi vorbi.Uita-ma.

Momentele de singuratate apar odata cu sosirea serii.Soarele apune, iar inima este coplesita de tristetea sufletului.Ea e sursa mea de fericire din timpul zilei, iar agitatia lumii ma incarca cu energia necesara de a trai si de a ma gandi la "tine".

Oare unde esti? De ce ai plecat? De ce esti asa departe..sau ma rog,oare existi? Nu cred..
De fapt, eu ma hranesc cu amintirea ta.Cu momentele fericite din vara trecuta.Insa , normal "dumnezeu" a crezut ca imi sunt necesare numai 2 luni de fericire.Dupa mi te-a rapit, mi te-a dus departe si ti-a dat alta iubire. Sa fii fericit. Fericirea ta ma distruge.

Lacrimile nu mai au putere sa curga pe obrazul meu, ochii mei snt secati de tristete.In ochii mei citesti fericirea falsa, zambetul zilnic"o sa fie bine" si consolarea prietenilor fericiti. Si nu sunt invidioasa pe nimeni.Pentru ca fericirea ta ma distruge.

Sufletul imi suspina seara,inima tresare cand se gandeste la tine.Insa "tu" nici macar nu te mai gandesti la ceea ce a fost.Ai uitat.Normal..eu n-am reusit.Sau ma rog, am reusit..insa fericirea ta ma distruge.

Uita-ma..